Africa de Nord (Algeria, Insulele Canare-[Spania], Egipt, Libia, Madeira-Portugalia], Maroc, Tunisia, Mauritania) este caracterizată printr-o regiune de coastă fertilă şi un deşert cu oaze, care sunt adesea focare cu risc de infecţie. In nord, clima este mediteraneeană, cu ierni reci şi ploioase şi veri calde şi uscate, iar în sud clima este presahariană şi sahariană caracterizată de uscăciune, cu ploi sub 100mm/an.

Bolile transmise de artropode sunt rareori o problemă majoră pentru călător, deşi febra dengă, filarioza (întâlnită în focare în delta Nilului), leishmanioza, malaria, febra recurentă, febra văii Rift, tifosul, infecţia cu virusul West Nile pot apare în anumite zone.

Bolile diareice (transmise de alimente sau apă) - diareea călătorului - sunt endemice, frecvente. Hepatita A apare în toată regiunea, în timp ce hepatita E şi febra tifoidă sunt frecvente în anumite regiuni. Schistosomiaza este prevalentă în delta şi pe valea Nilului, în Egipt, dar poate fi întâlnită şi în alte arii. Infecţiile alimentare cu helminţi, bruceloza şi giardioza sunt frecvente, în timp ce echinococoza (chistul hidatic) şi cazurile de holeră sunt sporadice.

Alte boli. Eforturile de eradicare a poliomielitei au avut succes şi în cele mai multe regiuni s-a întrerupt transmiterea virusului sălbatic, cu excepţia Egiptului, unde continuă să se transmită şi virus sălbatic. Turbarea şi trachomul sunt întâlnite în anumite zone.

Alte riscuri de luat în considerare sunt legate de prezenţa şerpilor şi a scorpionilor în anumite regiuni.

Africa de Vest, Centrală şi de Est: Angola, Benin, Burkina Faso, Burundi, Camerun, Ciad, Congo (Brazzaville), Coasta de Fildeş, Djibouti, Eritreea, Etiopia, Guineea Ecuatorială, Gabon, Gambia, Ghana, Guineea, Guineea –Bissau, Insulele Capului Verde, Insula Sfânta Elena (Marea Britanie), Insulele Comore, Kenia, Liberia, Liban, Madagascar, Malawi, Mali, Mauritius, Mozambic, Niger, Nigeria, Republica Centrafricana, Reunion, Rwanda, Republica Democrată Congo (ex Zair), Sao Tome şi Principe, Senegal, Seychelles, Sierra Leone, Somalia, Sudan, Togo, Uganda, Tanzania şi Zambia. În această zonă tropicală, vegetaţia variază de la pădurile tropicale din Vest şi Centru, la stepele împădurite din Est şi de la deşertul din Nord, prin Sahel şi savanele din Sudan, la savanele şi regiunile împădurite de la nord şi la sud de ecuator. Din punct de vedere al climei există o mare diversitate, ansamblul ţărilor din Africa Centrală beneficiind în general de ploi abundente. In Africa Ecuatorială de Vest, unele ţări ca Gabon şi Sao Tome se bucură de un climat cald şi umed tot timpul anului, chiar în anotimpul numit “uscat”, din iunie până în septembrie. Uscăciunea, ţinând din noiembrie până în martie devine mai evidentă urcând spre nord, în Benin. Africa de Vest beneficiază de un climat caracterizat de ploi în Africa subsaheliană, în regiunea de coastă, dar şi de climă de tip deşert în partea de nord. În Africa de Est condiţiile climatice sunt de asemenea foarte variate, de la savanele saheliene şi sudaneze în nord şi pădurile din Africa tropicală, la savanele şi pădurile de cealaltă parte a ecuatorului.

Bolile transmise de artropode reprezintă o cauză majoră de morbiditate. Malaria potenţial severă, datorată speciei Plasmodium falciparum apare în toată regiunea cu excepţia altitudinilor peste 2000m şi în insulele Reunion şi Seychelles. Sunt întâlnite diferite forme de filarioză. Oncocercoza se întâlneşte în toate ţările listate cu excepţia Keniei, Djibouti, Gambia, Mauritania, Mozambic, Somalia, Zambia şi insulele din oceanul Atlantic şi Indian. Atât leishmanioza cutanată cât şi cea viscerală sunt întâlnite mai ales în ariile uscate. Alte boli transmise de vectori sunt: febra dengă, boala somnului (tripanozomiaza africană, mai ales în Uganda, nordul Angolei, Republica Democrată Congo şi sudul Sudanului), febra recurentă, diverse tifosuri şi multe boli virale (unele cu aspect de febre hemoragice) transmise de ţânţari, căpuşe, purici de nisip (tungiaza – penetrarea pielii de către larvele femele ale purecelui de nisip). Periodic apar largi epidemii de febră galbenă în populaţia neimună (afectând şi călătorii în aceste zone).

Bolile diareice (transmise de alimente sau apă) sunt foarte frecvente (infecţiile alimentare helmintice, dizenteria, febra tifoidă, hepatita A şi E, alte boli diareice incluzând giardioza), iar holera circulă în multe din ţările din această regiune. Echinococoza apare în regiunile în care se cresc animale. Schistosomiaza este prezentă în toate ţările cu excepţia Insulele Capului Verde, Comore, Djibouti, Reunion, Seychelles, iar paragonimiaza a fost semnalată în Camerun, Gabon, Liberia şi recent în Guineea Ecuatorială. Poliomielita cu virus salbatic este întâlnită în Nigeria, unde sunt 95% din cazurile de poliomielită raportate pe continental african, Niger şi Somalia.

Alte boli. Hepatita B este hiperendemică, iar trachomul este larg răspândit. Febrele hemoragice (febra Lassa, Ebola şi Marburg) îşi datorează notorietatea unei mari mortalităţi, evoluând în focare şi nefiind foarte frecvente. Epidemiiile de meningită meningococică apar în toată Africa tropicală, mai ales în anotimpul uscat (centura de meningită meningococică a Africii). Epidemii recente au apărut în Rwanda şi Burkina Faso. Turbarea apare în anumite zone. Infecţia cu HIV are o prevalenţă ridicată în toată Africa subsahariană, cu diferenţe de la ţară la alta, această prevalenţă fiind în creştere şi în sudul Africii.

Africa de Sud (Botswana, Lesotho, Namibia, Africa de Sud, Swaziland, Zimbabwe) este caracterizată din punct de vedere geografic de o mare varietate; de la Namibia şi deşertul Kalahari cu climă constant caldă şi uscată, la câmpiile şi climatul temperat, umed între mai şi iulie de pe coasta de sud. Multe din bolile listate se limitează la zonele rurale.

Bolile transmise de artropode ca febra hemoragică Crimeea-Congo, malaria, febra recurentă, febre de căpuşe, tifosuri (cele mai multe transmise de căpuşe) au fost raportate în majoritatea regiunilor. Totuşi exceptând malaria, (mai ales cea determinată de P.falciparum) acestea nu reprezintă riscuri majore pentru călătorul în aceste zone. Focare de ciumă sunt cunoscute în Botswana, Namibia, Africa de Sud şi Zimbabwe, unde sunt întâlnite şi diverse forme de filarioză, leishmanioză şi tungiază.

Bolile diareice (transmise de alimente sau apă) sunt frecvente în anumite regiuni, mai ales amibiaza şi febra tifoidă, unde se întâlneşte şi hepatită A. Schistosomiaza este endemică în Botswana, Namibia, Africa de Sud, Swaziland şi Zimbabwe. Ţările din această zonă sunt pe punctul de a eradica poliomielita, aşa încât riscul de a contracta poliomielită este redus.

Alte boli. Hepatita B este hiperendemică iar turbarea poate reprezenta un risc în anumite zone.

În tabelele 4.1, 4.2 şi 4.3 sunt sintetizate principalele riscuri din Africa în funcţie de zonele descrise.

Tabelul 4.1 Riscuri infecţioase pentru călătorul în Africa de Nord

Tabelul 4.2 Riscuri infecţioase pentru călătorul în Africa de Vest, Centrală şi de Est

Tabelul 4.3 Riscuri infecţioase pentru călătorul în Africa de Sud